Connect with us

Salut, ce cauți?

  • Русский
  • Subiecte

    CSS-ul European

    Noua componență a Consiliului Suprem de Securitate, aprobată de președintele Maia Sandu, a provocat nu numai uimire în rândul comunității politice și de experți, ci și temeri cu privire la amenințările ce pot apărea la adresa securității naționale. În acest context, șeful statului nu o dată a menționat că urmărește politica internă și externă în spiritul „integrării europene”. Care însă sunt practicile europene la acest capitol vedem în subiectul dezvoltat de colega noastră Olga Dezeatcovschi.

    Odată cu formarea Uniunii Europene, statele membre au transferat în mod deliberat o parte din suveranitatea lor economică și politică către autoritățile superioare ale UE. Cu toate acestea, chiar și ținând cont de directivele aceluiași organism supranațional al UE cum este Consiliul de securitate, în materie de protecție și asigurare a securității naționale împotriva amenințărilor interne și externe, țările din zona euro au împuterniciri extinse.
    Ca să nu ne îndepărtăm prea mult. Experiența României vecine, pe care Maia Sandu o prezintă Moldovei drept un exemplu, este demonstrativă. Consiliul Suprem pentru Apărarea Națională a României este un organism consultativ pe lângă guvern și este responsabil pentru securitatea națională.
    În fruntea acestui Consiliu stă președintele, iar în calitate de vicepreședinte este prim-ministrul țării. Consiliul este compus din 11 persoane cu atribuții oficiale – ministrul apărării, ministrul de interne, ministrul afacerilor externe, ministrul justiției, ministrul economiei, ministrul finanțelor publice, șeful serviciului de informații, precum și șeful Serviciului de informații externe, șeful Statului Major General, consilierul prezidențial pentru securitate națională și secretarul consiliului.
    Reprezentanți ai societății civile, inclusiv ONG-uri, nu fac parte din acest organ. Prin urmare, aproape întreaga componență a guvernului este pe deplin responsabilă de activitățile structurii.
    Un alt exemplu de țară din UE este Italia. Aici, organismul responsabil de asigurarea securității naționale este Consiliul Suprem de Apărare. Este condus de președintele țării și este format din prim-ministrul Italiei, ministrul afacerilor externe, ministrul apărării, ministrul de interne, ministrul economiei, șeful Statului Major al Apărării și secretarul Consiliului.
    De asemenea, din structura Consiliului mai fac parte și șefii tuturor structurilor militare.

    Consiliul este convocat de președinte, dar, dacă este necesar, și de prim-ministru.
    În Franța, Consiliul Național de Apărare este condus de președintele țării. Acesta include, alături de prim-ministru, ministrul delegat pentru securitate, ministrul justiției, ministrul apărării, ministrul de interne și ministrul afacerilor externe.
    Pe baza practicii internaționale, astfel de structuri nu sunt întotdeauna subordonate exclusiv președintelui. În Grecia, de exemplu, organul suprem în asigurarea suveranității și securității naționale este Consiliul guvernamental pentru afaceri externe și apărare. Acesta este condus de prim-ministru sau viceprim-ministru. Membrii includ reprezentanți din opt ministere cheie cu drept de vot și alți reprezentanți ai guvernului fără drept de vot. De exemplu, fără drept de vot în această structură este secretarul general al primului ministru și consilierul pe domeniul apărării al primului ministru. Și iarăși, toți membrii consiliului, nu sunt reprezentanți ai ONG-urilor sau ai societății civile, ci ocupă poziții cheie în stat.
    În Rusia, Consiliul de securitate este format deasemenea de președintele țării. Acesta este compus din președinte, un secretar, 11 membri permanenți și alte 18 persoane, în calitate de membri obișnuiți ai consiliului. Membrii ordinari ai consiliului nu participă la luarea deciziilor. Reprezentanții permanenți sunt șeful FSB, șeful administrației prezidențiale, președintele Dumei de Stat, Ministrul Afacerilor Interne, Ministrul de Externe, ministrul apărării, președintele Consiliului Federației, șeful Serviciului de informații și prim-ministrul.
    Revenind însă la realitățile din țara noastră. Din motive necunoscute, ministrul justiției și șeful Centrului Național Anticorupție nu au fost incluși în componența Consiliului Suprem de Securitate, aprobat prin decretul președintelui Maia Sandu.
    Potrivit Ministrului în exercițiu al Justiției, Fadei Nagacevschi, toate aceste schimbări au loc în condițiile în care Sandu trâmbițează în presă că luptă împotriva corupției și este pentru asigurarea democrației și statului de drept
    Apropo, cu privire la statul de drept. Conform articolului 1 din Legea privind securitatea statului, aceasta este o parte integrantă a securității naționale. Prin sintagma Securitatea statului se înțelege protecția suveranității, independenței, integrității teritoriale și ordinii constituționale a țării.
    Pe baza acestor prevederi, nu este clar cum noul membru al Consiliului Suprem de Securitate deputatul PAS Igor Grosu, care, în ziua alegerilor prezidențiale, a blocat trecerea locuitorilor din Transnistria spre secțiile de votare și i-a numit ”separatiști”, va asigura securitatea națională?

    a-tv.md

    Copyright © 2020